Transport GRATUIT pentru comenzile de peste 200 de lei.

Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă

30,00 lei

232 pagini, dimensiuni 13/20, softcover

În stoc

„Pană în momentul de față, Cezar este primul dintre cunoscuții mei, care a ținut acest post de 4o de zile, doar cu apă. M-am rugat pentru el, nu cu puține emoții, să ducă postul la bun sfârșit, să nu i se întâmple ceva rău. Slavă lui Dumnezeu că l-a terminat cu bine! Acum mărturisesc că determinarea lui mi-a dat și mie un mare curaj ca să încep și eu, și alții din jurul meu, să ținem post doar cu apă, pentru perioade mai scurte de timp la început, iar mai apoi, cât va îngădui Domnul. M-a încantat, de asemenea, ideea lui Cezar de a scrie un jurnal de postire, necosmetizat, sincer, prin care să împărtășească, celor doritori să postească, toată experiența acumulată de el” .

Protosinghel lustin Petre Starețul Mănăstirii „Sfantul loan Casian”, Constanta

„Lumea speră adesea ca miracolul să se producă de la sine, fără efort. Postul terapeutic aduce miracolul vindecării numai prin asocierea cu practica rugăciunii, cu credință în Dumnezeu care mijloceste harul tămăduirii atât de simplu, fără cheltuieli sau efecte adverse. Și pentru că cei care au încercat deja ne spun despre liniștea și împăcarea cu sine, obținute la scurt timp, atunci este suficient de clar că merită să încercăm și noi cel puțin o dată, terapia prin post doar cu apă.”

Psiholog clinician loan Gotc5 Centrul de Sa’n6tate Mintal5 „Dr. Ghelerter”, Iasi

Din dragoste și dor de Dumnezeu

Teodora Purle

Mărturisesc că, de când a apărut cartea lui Cezar Elisei ”Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă”, mi-am dorit s-o citesc. Dacă titlul ei avusese un ecou atât de puternic în mine, încât abia așteptam s-o parcurg, lectura ei mi-a adus o bucurie răscolitoare.

E dificil să-ți imaginezi fie doar și o singură zi în care să nu mănânci, și parcă te ia cu amețeală, dar 40 de zile? Ei, bine, Cezar, nu doar că s-a așezat pe muchia cuțitului, dar a și reușit să se roage de acolo. Ceea ce înseamnă că doar gândurile noastre ne sunt obstacole în trecerea de la dorință la faptă, gândurile și frica de a nu reuși, de a nu ne pierde echilibrul călduț, frica de necunoscut, toate pot fi adevărate bariere între noi și…noi. Da, mulți vorbesc, puțini fac. Ce voință, mi-am zis, ce determinare! Dar, de ce toate acestea, care este scopul din spatele scopurilor declarate?

Despre ce vorbește autorul în carte? Ei, bine, Cezar ne decupează 40 de zile din viața sa, dar nu orice fel de zile, ci un parcurs duhovnicesc, un pelerinaj de post doar cu apă, descriindu-ne, în tot acest timp, ce și cum a făcut, ce a simțit, din toate punctele de vedere, cu trupul, cu mintea, cu sufletul. Această călătorie interioară însă nu e doar un parcurs descriptiv și analitic, ci și unul sintetic, integrativ, de o transparență care mișcă, te face să vibrezi, lăsând viața să curgă în așteptarea ivirii adevărului. Întreaga călătorie de 40 de zile, expediția de studiu la o clinică din Siberia, este descrisă în cel mai simplu limbaj. Însă, acestă simplitate a limbajului emană o transparență și o forță de netăgăduit tocmai pentru că ea emerge din duh, cel care sincronizează, alchimizează chiar gândul, emoția și trupul, devenind altceva, devenind rugăciune, asigurând intimitatea omului cu creatorul său. Cartea incită, provoacă, sapă, descoperă, încât ești nevoit s-o citești prin multe perechi de ochelari: prin lentilele psihologiei și biologiei, ale filosofiei și teologiei deopotrivă, dar și prin lentilele omului obișnuit care, la pas cu Cezar zi de zi, se expermintează pe sine prin celălalt, așa cum zicea Steinhardt ”prin alții, spre sine”.

Experimentul lui Cezar adună lumile la un loc, ele sunt când complementare, când în contrast. Desigur că putem trăi în continuare așa cum ne-am obișnuit, rutinier, dar autorul ne provoacă să facem cunoștință și cu alte lumi posibile, care zac în noi nerevelate încă, aducătoare de trăiri înalte, pe care n-ai cum să le trăiești decât atunci când tu însuți te-ai decis să experimentezi. Dar, până să ajungi acolo, nu poți să nu te întrebi: oare eu aș putea? Această curiozitate neliniștită se poate transforma într-o reală motivație pentru cineva și, chiar dacă nu o pune în practică imediat, rămâne mereu în stare latentă, gata să se materializeze oricând, atunci când ești cu adevărat pregătit. Din acest punct de vedere, e o carte pentru toți cei care s-au decis să pornească în fascinanta călătorie spre sine. Iar jurnalul, asemeni unei ființe, a unui prieten foarte bun, l-a însoțit zi de zi, ascultându-l cu receptivitate și fidelitate, pentru a ne putea împărtăși și nouă azi.

Cartea e cu atât mai motivantă cu cât ea vine din partea unui mirean căci, dacă ar fi fost scrisă de un călugăr, probabil că ea nu ar fi stârnit atât interes printre laicime. Fiind unul dintre noi, simți că aceast drum poate fi pentru oricine. Mai mult, textul cărții este și despre exersarea voinței căci, la finalul celor 40 de zile de post, nu poți să nu exclami: se poate, a reușit!, simțind o eliberare de parcă am fi realizat-o noi înșine. Din acest punct de vedere, da, e o carte despre: asumare și responsabilitate, motivație și voință, libertate și descoperire, abandon și încredere, cunoaștere și autocunoaștere, despre ”limitele care nu limitează”, cum zicea Noica și, nu în ultimul rând, despre credință și devoțiune. E ca și cum ai urca un munte, fiecare poate să urce când vrea, în ritmul lui, atât cât rezistă. Și, urcând, nu doar descoperi ci te autodescoperi.

Textul cărții are meritul de a realiza și o radiografie psihosomatică, de a pune omul sub lupă, din toate punctele de vedere, nimic nu rămâne pe dinafară, nici trupul, nici gândurile, nici emoțiile, totul e radiografiat așa cum se întâmplă: cu îndoieli și suspans, cu încredere și eliberare, față în față cu necunoscutul, cel care se dezvăluie atât de firesc și de natural, uneori prin spectrul brutalități, alteori, al beatitudinii.

Ei, bine, miza nu-mi pare a fi partea somatică, cu toate oscilațiile privind parametrii trupului, ci partea psihologică și, intim legată de ea, partea duhovnicească. Probabil că am slăbi cu toții și am scăpa de multe kilograme într-un astfel de experiment dar, mai mult ca sigur, nu toți am simți la fel și, atunci, nu poți să nu te întrebi: ce face diferența? Și, desigur, acesta este iarăși, un alt merit al cărții, de a evidenția importanța cultivării dimensiunii spirituale, de accedere la un nivel de ființă mai adânc și mai înalt, de comuniune a sufletului cu creatorul său, cu Dumnezeu. Dieta e una, postul e cu totul altceva. Din acest motiv, citind și printre rânduri, postul ni se relevă ca fiind unul terapeutic, vindecător.

În pariul cu sine însuși, se poate spune că Cezar a câștigat. E adevărat că a și pierdut, kilogramele, dar ce a câștigat? A câștigat experiență într-o altfel de trăire (care, pentru cei mai mulți dintre noi, rămâne necunoscută deocamdată) și care aruncă a altă lumină asupra ceea ce înseamnă viață, adevăr, și că realitatea nu este un dat, ci mereu o descoperire la îndemâna noastră, că stă în puterea noastră să punem la zid rutina zilnică pentru a ne deschide spre un univers mai mare, mai complex, necunoscut, care nu e altul decât noi înșine. Experimentul lui Cezar este un experiment al ființei. Noi, cei care nu l-am experimentat, doar știm. Dar, e o mare diferență între a ști și a fi, între gând și experiență. Bogăția experierii înseamnă participare cu întreaga ființă, nu doar cu mintea.

Cezar este un explorator al conștiinței, al adevărului, un trăitor creștin cu ”foame și sete de Dumnezeu, cum spun sfinții părinți. Dincolo de valurile și vânturile lumii, autorul tânjește după dragostea și pacea lui Dumnezeu.  Postul lui nu are limite, de 7 sau 40 de zile, cu sau fără apă, iar pe măsură ce se adâncește în explorare, sfidându-i granițele, se înalță tot mai mult în adevăr, ajungând să se hrănească cu el, precum zice scriptura:”nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).

Această incursiune în noi înșine, ne reașază altfel în lume. Uneori, ne este frică să pășim în partea necunoscută a ființei noastre dar, iată, că acest nucleu ființial, ne deschide spre un univers mai mare, acolo unde granitele minții dispar, unde nu mai există bine-rău, eu-tu, sus-jos, unde separările și antinomiile dispar, pentru că există vibrații care te unifică cu tot și nu ai cum să te pierzi, dimpotrivă, te îmbogățești, nu dispari, ci te expansionezi în conștiință, dizolvându-te în ceva mai mare. E o abandonare de sine, asemenea lui Petru care mergea pe apă. Chiar dacă și-a pierdut focusul privirii, pășește cu încredere căci cel în care are încredere, este acolo. În adevăratul abandon, nu doar că nu mai ești singur, dar nici nu-ți mai aparții, te dizolvi în ceva mai mare. Și, atunci, care e scopul din spatele scopurilor? Tocmai asta e, nu știi ce vei obține la finalul celor 40 de zile de post cu apă, trebuie să afli, să descoperi, să te experiezi, să te abandonezi. Desigur că, citind cartea, parcurgem călătoria lui Cezar până la final într-un mod cognitiv, dar acest lucru constituie abia începutul călătoriei noastre. Să avem încredere căci mugurii au înscrisă în ei capacitatea de a înflori și de-a aduce roade.

Așadar, cartea este o invitație la o călătorie în explorarea propriei conștiințe prin post, acolo unde nu există drumuri bătătorite sau rețete, unde nu există un anumit mod de a te pregăti, pentru că ține de fiecare dintre noi și, tocmai de aceea, călătoria este fascinantă, pentru că ajungi să te descoperi pe tine însuți în felul tău unic de a fi, pentru că te pune față în față cu infinitatea sufletului tău, cu partea necunoscută a ființei tale, care zace nedescoperită-n tine, ca o ființă care așteaptă să se nască și să vadă lumea.

Cezar Elisei

Cezar Elisei are 37 de ani și este de profesie jurnalist. A absolvit Seminarul Teologic din Iași și apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Acum studiază Horticultura la USAMV Iași pentru o mai profundă înțelegere a alimentelor și a tehnologiei de preparare a produselor BIO. Începând cu anul 2005 a lucrat în presa scrisă la mai multe cotidiene și apoi timp de 10 ani a fost reporter la o televiziune națională.

Autorul a prezentat interes pentru literatură încă din tinerețe, obținând Premiul I la concursul Tinere Condeie, ediția 1999. Interesul pentru scriitură l-a descoperit în momentul în care a decis și schimbarea de atitudine în fața vieții. Toate cele care nu erau în acord cu percepțiile sale despre viață au trebuit schimbate, inclusiv renunțarea la tutun, alcool, zahăr pe de o parte și pe de alță parte recursul la o viață mai tihnită, fără pierderea nopților, cu introspecții mai dese și mai profunde, cu bucurii mai multe și mai calde

În luna februarie 2018, dupa 10 ani de televiziune și peste 3.500 de știri prezentate publicului, Cezar Elisei a decis să lase în urmă microfonul și să se dedice exclusiv editarea de cărți și de promovarea unui stil de viață în acord cu gândurile cele bune izvorâte din iubire.

Cezar Elisei are un copil, Andrei, nascut în 2015.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalul unui post terapeutic de 40 de zile cu apă

30,00 lei

În stoc

COȘ DE CUMPĂRĂTURI 1

Adăugat la lista de dorințe