Cezar Elisei, Calea mea – Dietă creștină și alimentație naturală, Editura Meridiane Publishing, Iași, 2019 (359 pp.)
Andriesei Meluță și Călătoru Gabriel
Născut în anul 1982 la Iași, a făcut Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Vasiale Cel Mare”, făcând parte din promoția 2002. Urmează cursurile Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași la Facultatea de Filosofie și Științe Sociale. Activează apoi în domeniul gazetăriei. Astfel din 2008 până în anul 2018 autorul a fost corespondent (reporter) la ProTV Iași. În anul 2018 se observă că „a depus armele gazetăriei, după 13 ani de activitate in presa scrisă și TV”.[2] Astfel încă din acest an el a început, așa cum el însuși mărturisea, „Viața mea se va așeza pe o cale pe care am început să o (de)scriu încă de acum 4 ani. Voi prioritiza în viața mea latura culturală, spirituală – profunzimea”.[3] De atunci până în prezent este managerul editurii „Meridiane Publishing”, director executiv la Adenium[4], vicepreședinte director de comunicare Bio România București. De asemenea, în anul 2019 s-a înscris la Facultatea de Horticultură din cadrul Universiății de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași.
Apărută pentru prima oară la Editura Adenium, apoi la Editura Meridoane Publishing, cartea cu titlul „Calea mea – Dietă creștină și alimentație naturală” tratează una dintre bolile principale pentru care umanitatea consumeristă încă nu a putut găsi o soluție de a o depăși, anume obezitatea. Aceasta are o valoare mult mai mare față de dictonul „suntem ceea ce mâncăm” prin însăși faptul că autorul ei, prin exemplul personal, reușește să pună voința cititorului în mișcare spre atitudini revelatoare.
Lucrarea lui Cezar Elisei este împărțită în patru capitole urmate de două anexe și o postfață. Primul capitol al cărții se intitulează „Dieta mea” unde autorul răspunde unor întrebări esențiale cu privire la sănătatea alimentației. Următorul capitol vorbește despre medicina holistică ortodoxă. Al treilea capitol vorbește despre receptorii hranei în om. Ultimul capitol care tratează despre modele de terapii este urmat de concluzii.
În capitolul „Dieta mea” el spune că a început să slăbească fiind împins de „doar o dorință simplă de schimbare, ce mocnea în adâncul” (p. 24) său. După aceea, în virtutea experierii acestei chemări lăuntrice, autorul ne spune după câteva pagini că o „dietă înseamnă luarea deciziei de a renunța la un obicei inconștient, pentru a face acum ceva conștient” (p. 38). Deci nu este vorba despre simpla schimbare a atitudinii ci de fapt autorul vorbește despre o schimbare a minții ceea ce Biserica o numește metanoia. În acest capitol autorul mai reușește să inducă o idee extrem de importantă asupra căreia va mai interveni pe parcursul lucrării. El zice că „omul este o ființă vie care se hrănește cu viu/viată” (p. 73). Conștientizând acest fapt vom înțelege ce anume și de ce alimentele respective sunt sănătoase sau nu. În a doua parte al aceluiași capitol în care tratează despre post, Cezar Elisei dezbate multe argumente prin care arată eficiența acestuia comparativ cu alte metode de slăbit.
În al doilea capitol intitulat „holismul ortodoxiei” autorul arată că potrivit învățăturii Sfinților Părinți și a Bibliei dieta este de fapt un post care pleacă din minte. Astfel „postul despre care se vorbește la Isaia este o transformare a gândului. O «revenire» (plecare) dinspre sine spre celălalt, spre cel care-ți este alături. Și anume transformarea (considerarea) celuilalt în «eu». A te iubi pe tine, dar în celălalt” (p. 161). Acest post este unul duhovnicesc plin de hrana duhovnicească. Aici calea terapiei de slăbit primește valoarea creștin-autentică care i se cuvine unei diete. De asemenea tot în acest capitol autorul arată cititorului faptul că alegerea alimentelor în chip iresponsabil are un efect negativ asupra sănătății care alterează templul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3, 16-17).
În al treilea capitol, pentru ca „receptorii umani a hranei” să fie eficienți, autorul arată că aceștia trebuie să fie neîntinați. El nu se mulțumește să se oprească asupra receptorilor gastro-intestinali ci tratează și efectul păstrării nealterate a celor 5 simțuri, acest fapt jucând un rol important în ținerea unei diete creștine (pp. 215-230).
În ultimul capitol, autorul arată că naturopatia este înglobată în creștinism în virtutea ideii că preceptele se formulează pe exemplul personal și nu pe concepții teoretice. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă la praxis prin urmarea concretă a vieții Domnului (p. 235).
Din cele 7 patimi fundamentale gatrimarghia sau lăcomia pântecelui afectează cel mai mult atât trupul cât și sufletul. De fapt cele 7 patimi sunt în strânsă legătură și în momentul în care crezi că ai dobândit pe una dintre ele le ai de fapt pe toate. Lăcomia pântecelui ne cere înainte iubirea de arginți si ne dă după aceea lenea urmată de desfrânare. Lipsa resurselor pentru a satisface foamea tot mai mare duce la mânie. Dacă încercăm să ne vindecăm trupul și sufletul de această patimă grosieră încercăm de fapt să vindecăm toate patimile. Dar vindecarea patimilor se face în primul rând prin dobândirea virtuților. Prima dintre virtuți ar fi înfrânarea de la mâncare, bani, plăceri, adică postul, tocmai ce încearcă autorul sa descrie în această carte.
În concluzie autorul nu a dorit să descrie cititorului o i dietă de slăbit ci mai degrabă, ca prin puterea exemplului său, să propună o schimbare de viață.
Lucrarea de față se dovedește așadar a fi un foarte bun ghid pentru cei care doresc să trăiască o viață sănătoasă mergând pe drumul sigur al trăiniciei, sănătății trupești și spirituale. Importanța cărții mai constă și în aceea că are anexe cu clasificarea alimentelor după diferite criterii. De altfel este construită pe baza prevenției cât și a vindecării.