Începând cu anul 1931, ne spune Gramsci, a fost interesat să fixeze anumite aspecte caracteristice ale istoriei intelectualilor italieni. Acest interes s-a născut, pe de o parte, din dorința de a aprofunda conceptul de Stat iar pe de alt parte de a înțelege anumite aspecte ale dezvoltării istorice ale poporului italian. Chiar restrângând liniile esențiale de cercetare, aceasta rămâne în continuare importantă. Este absolut obligatoriu să ajungem cu cercetarea noastră până la Imperiul roman și la prima concentrare de intelectuali cosmopoliți (perioada imperială), pe care acesta l-a determinat. Studierea formării organizației bisericești creștino-papală care dă moștenirii cosmopolitismului intelectual imperial o formă de castă, ce poate fi regăsită la nivel european, etc. Doar așa, din punctul meu de vedere, se explică de ce doar după secolul al VIII-lea, adică odată cu declanșarea primelor lupte dintre Stat și Biserică, ce are ca element fundamental controlul asupra jurisdicției naționale, se poate vorbi de intelectuali „naționali”; până la acel moment, intelectualii italieni erau cosmopoliți, exercitând o funcție universalistă (fie pentru Biserică, fie pentru Imperiu).
Caietul 12 (XXIX). 1932. Însemnări și note răzlețe pentru un grup de eseuri despre istoria intelectualilor
25,00 lei
Stoc epuizat
Recenzii
Nu există recenzii până acum.