Este de datoria partidelor să creeze o nouă conștiință critică care, din punct de vedere istoric și politic, nu înseamnă altceva decât să formeze un nou tip de intelectual, deoarece un grup social este determinat și devine autonom doar atunci când îi aparține unui grup în care ,,legătura teorie-practică să se distingă în mod concret într-o pătură de persoane <<specializate>> în elaborarea conceptuală și filosofică”. Din acest motiv partidele sunt incubatoarele în care unificarea teoriei și practicii este într-adevăr realizată printr-o nouă figură intelectuală capabilă să ridice conceptul implicit în activitatea umană la nivelul de ,,conștiință actuală, coerentă și sitematică, voință precisă și fermă”.
Aici putem măsura distanța dintre concepția gramsciană a partidului politic ca o legătură organică a nodului teorie-practică prin faptul că el se regăsește în noua relație dintre intelectuali și oameni simpli și cea a lui Bucharin fondată pe o viziune elitistă și verticalistă a partidului.
Simțul comun, intelectuali, partid
Caietul 11, intitulat Introducere la studiul filosofiei, este un caiet special, care a început să fie redactat la sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie (1932) și a fost încheiat în luna decembrie a aceluiași an.
Caietul este alcătuit dintr-o serie de note structurate astfel: sub titulatura Note și referiri cu caracter istorico-critic regăsim 11, care reelaborează note care au fost scrise inițial în Caietele 3, 4, 8; sub titulatura Anumite note de referință regăsim reinterpretări ale unor note ce au fost publicate inițial în Caietele 3,4,8; alte 23 le regăsim în cadrul grupajului Observații și note critice despre o încercare de a scrie un ,,Eseu popular de sociologie”, pe care le regăsim sub diferite forme în Caietele 4,7,8; grupajul intitulat Știința și ideologiile ,,științifice” reunește 4 ce reelaborează note scrise în Caietele 4 și 8; alte 6 note le regăsim grupate în cadrul temei Instrumente logice ale gândirii, iar acestea provin și sunt revăzute din Caietele 4,7,8; traductibilitatea limbajelor științifice și filosofice aduna 4 ce provin din Caietele 4,7,8; în fine, alte 21 sunt incluse în tema Note miscelanee, iar dintre acestea – 15 reelaborează note ce provin din Caietele 3, 4, 8 și 9, în timp ce alte 6 sunt originale.
Un prim grupaj de note ce deschid Caietul 11 privește tema ,,simțului comun”. Acest argument se regăsește pe parcursul acestui caiet de mai multe ori, atunci când Antonio Gramsci va începe să aprofundeze studiile despre Bucharin. Cu toate acestea, inițiativa de a studia această temă nu provine doar din textele revoluționarului rus. În spatele acestei cercetări se află o motivație pur italiană. Problema teoretică a ,,simțului comun” a fost, în perioada anilor `20 și începutul anilor `30 ai secolului al XIX-lea, subiectul discuțiilor între două mari personalități culturale și intelectuale ale epocii: Benedetto Croce și Giovanni Gentile.
Celălalt grup important de note din Caietul 11 se referă la confruntarea, în planul ideilor, desigur, cu liderul bolșevic Nicolai Ivanovič Bucharin și, în special, cu lucrarea acestuia: Teoria del materialismo storico/Teoria materialismului istoric care a fost publicată în Rusia în anul 1921, fiind tradusă în principalele limbi europene, în foarte scurt timp de la aparție. (Angelo Chielli, Studiu introductiv la Caietul 11)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.